Amintindu-mi
Un arc de întuneric aplec atunci când las
fruntea să-mi cadă sub culori
și uneori îmi pare că-i numai un răgaz
și că se rupe timpul îmi pare alteori.
Pietrificat, auzul în romburi și ovale
ferigă e în stratul de grafit.
Un fierăstrău cu dinți de lucie răcoare
se-afundă-n trunchiul lui necontenit.
Mișcarea rece, sacadată
e dinainte înapoi,
cu dinți de fierăstrău mușcând se-arată,
reci, amintirile din noi.
Un arc de întuneric aplec câteodată
și o durere rece mă face să-l dezdoi.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- citate de Nichita Stănescu despre întuneric
- poezii despre timp
- citate de Nichita Stănescu despre timp
- poezii despre mișcare
- citate de Nichita Stănescu despre mișcare
- poezii despre durere
- citate de Nichita Stănescu despre durere
- poezii despre dinți
- citate de Nichita Stănescu despre dinți
- poezii despre culori
- citate de Nichita Stănescu despre culori
- poezii despre amintiri
- citate de Nichita Stănescu despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.