Vorbeºte!
De ce-ai tãcut ca ºi un sloi?
Spune ceva, vorbeºte!
Nu ºterge "eu"-l dintre noi,
Când "eu"-mi te iubeºte.
Unde-ai pitit cuvântul drag,
De mie-acum îmi tace?
Îl mai aºtept pe orice prag,
La cât de bine-mi face.
Cum sã mai sper sã pot opri
Al lacrimii torent,
Dacã ºi rostului de-a fi
Îþi sunt indiferent?
Cât sã îndur tãcerea grea,
Când mie-mi eºti Luminã?
De-un Soare m-aº înflãcãra,
Aº arde tot cu vinã...
Cine te-aºteaptã-nfrigurat,
Cu sufletu-n gheþari?
Cã nu mai ºtiu de mângâiat,
De când nu mai apari.
Care a zis, exagerând
Cã timpul spalã tot?
Sã-l vãd sihastru ºi trecând
Singurãtatea-înot!
...
De ce-ai tãcut ca ºi un sloi?
Sunt în genunchi, priveºte!
Atât de vechi ajuns-a "noi"?
Sã-l re-nviem... Vorbeºte!
poezie de Vali Iuraºcu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Voteazã! | Copiazã!
Nu sunt comentarii pânã acum. Ne-am bucura sã vedem o primã impresie despre textul de mai sus.