Passe-partout

Răsfoiesc pri(ntre) actele mele:

de identitate, de căsătorie, de studii, de rezidenţă...

mă uit la poza de pe diploma de bacalaureat,

o compar cu cea de-acum.

Închid ochii şi mă plasez între ele.

Încerc să aduc timpul la mijloc,

cu acele oprite între ieri şi azi;

mă simt nicăieri,

în afara timpului şi spaţiului.

Pentru scurt timp,

în mine,

se naşte un alt fel de,, a fi".

Dintre cărţile din bibliotecă,

palpitând geologic,

o scoică golită de viaţă

– blândă împletire a fluidelor

în care vuieşte,

îndepărtându-se,

spiritul mării –

mă fixează cu o forţă

ce scutură din rădăcini absolutul relativităţii:

,, doar ce e neînsemnat trece ca un melc,

ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi!"

Prelingându-mă ca un reflux sub sabia lunii,

în pustiul dintre trup şi suflet,

simt brusc durerea de,, a fi om".

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!