Alb și negru în rasismul sentimentelor
Târziu oamenii încearcă
pe același drum să ducă
și trupul,... și sufletul
ca doi necunoscuți
ce par că se cunosc
unul alb și unul negru..
Voind să-și găsească
un nou destin
fugăriți de soartă..
Trupul acum alb,
albit de nea de iluzii..
Sufletul negru,
întunecat de uitări
în mucegăite trăiri
când trupul era mândru
să răspundă
la conversații
Ca doi chiriași
în aceeași casă
trecând unul
pe lângă altul
cu orare diferite
trupul cu a lui noapte
sufletul cu a lui căutare
de zile senine...
Mergând acum
pe un tărâm
dominat de rasismul
sentimentelor
a celor trupești
față de cele sufletești
unde târziu
își dau seama
că sunt unul
și aceleași
neputând fii
despărțiți
în casa
cu două camere
clepsidră timpului
cu sufletul curgând în sus
și trupul scurgându-se
întâlnindu-se
doar
la mijlocul
clepsidrei
cu nisip negru sus
de vid ce se vrea
luminat de suflet
și nisip alb jos
ars de trup
os cu os...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre timp
- poezii despre alb
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.