Țărmuri de gând
Pe lacrimi de durere am așternut uitarea
și am ales iertarea ca strop de mângâiere.
Cerneala dintre nouri era zaharisită
de-o aprigă ursită ce-mi tot fura cadouri.
În clocotele mării golit-am călimara
la ora-n care ploaia stingea amarul sării.
Cerneala îndulcise un val de risipire,
cu resturi de IUBIRE și picături de vise.
Nisipuri sărutate de tălpile grăbite
să fugă-n noi ispite se macină-ncruntate,
cu amintiri de perle-ngropate în adâncuri,
-frânturi din alte timpuri, ce strălucesc sub stele-.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.