Confuzia
confuzia se absoarbe în priviri
ninge-n albastru a împăcare
trifoiul râde înalt într-o vază
dantele de umbre creează decorul
disputa-i plecată
învinsă
zbor de praf spre lumină
în raiul rotund venit în grabă
și perna tânjește s-adaste amalgame înalte spre cer
veșnicia rămâne o ispită
pășesc pe lira târzie desculță
înainte de a fi captivă într-o eternitate incertă
liniștea tăcerii stă ghemuită în palme
și plouă cu aer pe clanța ușii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.