Impasibil
În noaptea cristal înghețată,
doar gândurile,
fac gălăgie:
"- Și cu mine, cum rămâne?
întrebă "verdele",
cu ochii roșii și sufletul cenușiu.
- Ce vrei?
răspunse "albastrul" impasibil.
- Să zăresc prețioasa umbră târzie,
să-i ascult șoapta distant magică,
prea adesea tragică,
să-i miros viața respirând prin toți porii,
să mă sufoc gustând vântul,
să-i înnod într-un surâs rafalele
reușind să-L enervez,
și-apoi să smulg marele NU
ascuns în și-așa rarele
prea anemicele
blazatele DA-uri."
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cătălina Bontoi. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.