Odysseus
(fragmente)
Mai ești aproape, tu, femeie-aleasă?
Lighioanele, din nou, îmi dau târcoale--
Se târâie ca iedera pe casă
Și mă vânează-n camerele goale!
Ele-și strecoară trupul prin inel,
Își înveșmântă sângele în rază--
Șacalul care-a fost mai ieri mișel,
Astăzi e fiară mieilor de pază!
Mi s-au luat averi, mi se mai fură,
Ce se mai poate-acum să mi se ieie?
Cand cerul mi-e dator cu o scânteie,
Vândut de tot e lutul din făptură!
Dar unde să mai fug de mine însumi--
De viu mă-nghite șarpele țărânii!
Tu mi-ai uitat cuvintele și plânsul
Și crinul ce te-a daruit luminii!
Și cum mai arde viforul iubirii!
Pe prispă-i corbul, noaptea înspăimată--
Tu să mă oblojești cu trandafirii
Și cu năframa lunii-sfâșiată!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Teodor Laurean. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.