Culori și aripi
Ce dor astenic!
Cocorii lăcrimează pe pământ
să țină de cald viselor din vară.
Toamna își joacă propria poveste.
Iar îngerii dansează fără urme
numărând fulgere.
Pe cele din timpul vecerniei.
Anotimpul le-a pătruns în suflet
și culorile dor.
Ploua cu miros de busuioc.
Între așteptare și noua iubire
mă transform în lacrimă
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.