Tăcere
Când tandrețea
în ultimul ei sediu, obosită,
adoarme, nava aceea, din toate mai incertă,
încă întârzie
când albastrul explodează
în ochii tăi
care-i caută pe-ai mei
întru înlesnirea navigației,
atunci îți povestesc despre cuvinte
părăsite, despre epave
transfigurate de tăcere.
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.