Claxon
femeia la lumina stradală
parfumul ei lucea în vitrine și semnul de stație
aștepta autobuz taxi cunoștință
dar deodorantul ei era mai tare ca lumina din stâlp
îi simțeam până și copiii așteptând-o acasă
soțul mucegăit după damigeana de vin de la crăciun
pielea ei ningea în fluturi peste parbrizul indolent
al mașinii mele veșnic îndrăgostite
am claxonat o dată
merita
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.