Jumătate de seară
E4, e5 pioni și
pioni și cai
și câte o ață dentară,
în loc de pai
în palma ta formală
alai cu plai de ceară
și cuceriri în miez de seară.
Undeva în buncărele imaginației,
Dacia plânge
răsfrântă într-însa,
cu urme de pastile și sânge,
un amalgam de constelații
ce se frânge-
aluat de malformații.
Coclauri, lampă și ninsoare,
poezii bacoviene,
o unică soartă
răsucită în blesteme,
retrăiesc bucăți
din schele și sisteme.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ninsoare
- poezii despre imaginație
- poezii despre dinți
- poezii despre constelații
- poezii despre cai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.