Eu, Ţăranul Dac...

-dedicaţie Vlăduţei Lupău,
s-o utilizeze cum ştie ea-

Eu, Ţăranul Dac, să ştii,
Ascult pe Vlăduţa-n zi,
Noaptea şi în somn şi-n vis,
Căci mă poartă-n paradis,
Fiindcă la folclor mă-nclin,
La Vlăduţa mă şi-nchin.

Cînd se rupe-n drum căruţa,
Stau şi-ascult tot pe Vlăduţa,
Repar totul cu plăcere,
Că Vlăduţa-mi dă putere.
Fiindcă la folclor mă-nclin,
La Vlăduţa mă şi-nchin.

Cu mult dor urc potecuţa
Şi aud cîntînd Vlăduţa;
Ştiu că mîndra mă aşteaptă
La căsuţa ei în poartă,
Fiindcă la folclor mă-nclin,
La Vlăduţa mă şi-nchin.

Turmei, cînd mi-o duc pe deal,
Îi cînt doina din caval,
Mîndrei îi sărut frăguţa;
Ne-ncîntă cîntînd Vlăduţa,
Fiindcă la folclor mă-nclin,
La Vlăduţa mă şi-nchin.

Stau în casă cu drăguţa,
Mestecă mămaliguţa,
Vlăduţa cîntă cu foc,
Bulzul eu pe jar îl coc,
Fiindcă la folclor mă-nclin,
La Vlăduţa mă şi-nchin.
27 noiembrie 2019

poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Votează! | Copiază!