Sonet hoinar
O, Doamne, cît am risipit
Pentru-a-ntregi a mea aură
Și timpul l-am întors clepsidr
Iar sîngele l-am stăvilit în gură.
Să-mi scotocești Doamne aorta
Pentr-a găsi întreagă a mea caznă
Dar subiectiv se mai întorc cocorii
Cu-aripa de cenușă spre o vastă
Întindere de cețuri răzlețite...
Mai mult am vrut să spun, dar cum
Cînd pe cîmpia foii de hîrtie
S-a-mprăștiat cerneala ca un fum?
Dar chiar mai trebuie un vers...
Șontîc, șontîc prin univers!
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.