O noapte bună
Pietrele sunt destine colorate
de morminte cu o singură floare
mâncată până la vioară de termite
cu dinții soarelui povară.
Am pierdut sonetul colorat
sonet, cu sunetul dulce de praf
mai cântă-mi o lăcrămioară
trist ca liniștea de ceară.
Marginile există în fiecare braț
spânzurat de umerii tăi goi,
ca un mănunchi de ghiocei
cristalizați sub vifor.
Întreaga grădină cu ramuri,
și copilărie,
se defrișează nemilos prin
autofagie.
Spinii cresc neregulat în coloana stearpă
rezonând ritualic cu corpul surogat,
cu toracele criptat
toarce pisica lui Schrödinger.
Nu mai există coregrafi
nici lună,
nici stelele din iris.
Aș vrea să-mi revărs cugetul
peste un castel onirico-satiric,
cu podoabe în formă de penițe
împăiate adecvat copilului,
dar întreaga grădină cu ramuri
și copilărie
se defrișează nemilos
prin autofagie.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Antonio Mihai Vanț. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.