Marea de nori netarmuriti...

Zi de zi...
O mare de ninsoare statatoare...
Strabate pe deasupra noastra ca o zana pazitoare...
Noi n-o vedem cu ochii adevarati,
Si de ei nu suntem interesati,
Si cate-o data uitam ca sunt acolo...
Dar ei nu au plecat si nici nu ne vor parasi,
Pana-n ultimul ceas vor strajui...
Marita si neasemuita bolta cereasca...
Ca niste strejeri falnici oprind cate o data sfera luminoasa...
Mie greu sa zic ca uit si eu cate o data...
Dar când esti ingandurat spre cer ochii ti ia-i aruncat si de griji ai scapat...
Ce alt leac mai bun de ingandurare este o privire spre departare...
Asa mintea mintea ti se goleste...
Si sufletul se usureaza si nu patimeste...

poezie de Cătălin Manole
Adăugat de Cătălin Manole
Votează! | Copiază!