Crăciunul
se desenează Crăciunul
pe fereastra închisă.
ninge-n cuvinte despre Isus.
tobele răsună și învelesc spațiul,
ecoul jertfei plutește printre zurgălăi,
urșii saltă pasul în șir indian
către zarea șerpuind cărunt.
cerul gol e albit ca o cataractă,
uimit drumul suie către cer.
pe mine mă caut ieri,
nejefuită de vreme,
în gândul vechi, nedurut,
în pacea nopții curbată de stele,
erai într-o idee cu lacăt,
pe-un vârf de albastru pribeag.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre urși
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre pace
- poezii despre oftalmologie
- poezii despre noapte
- poezii despre jertfă
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.