Umbra
Pe-o cărare din pădure,
M-am pornit cu pas agale,
Îs pornită după mure,
Având tocuri la sandale.
Și uitându-mă în urmă,
Am văzut era o umbră,
Am călcat o iarbă sumbră,
Ascunzându-mă de umbră.
Umbra îmi stătea tăcută,
Însă am văzut că suflă,
Am atins cu tocul tufa,
Ea dinnou e lângă tuflă.
Hotărâtă merg spre casă,
Văd dinnou mă urmărește,
Iau din vinul de pe masă,
Lângă mine se-nvârtește.
Eu mă culc și ea se culcă,
Și nimic măcar nu spune,
Nu știu când o să se ducă,
Am s-o pun la strâns alune.
Când în zori s-a luminat,
A sărit și ea din pat,
Și nici nu m-a salutat,
N-am văzut când a plecat.
Mă-ntreb, oare ce-a vrut,
Și de ce s-o fi pierdut,
Am să es azi în pădure,
Poate vine după mure...
27.06.2019
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ludmila Maciuga. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.