Gospodina
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
Încotro fugi, surioară
Ia, mă duc și eu la moară!
Și-s grăbită, și-s grăbită,
Că mi-i casa negrijită,
Și mi-s rufele la soare,
Și copiii cer mâncare...
Nu, la noi în mușuroi
Nu e timp pentru zăbavă:
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai și-amar de noi!
poezie de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.