Cazualitate

Văd cum parcă plânge
mâna mea cea dreaptă
firuind cuvinte,
veşnica-nţeleaptă.
Stânga mea zâmbeşte,
blândă mulţumire
degetelor unse,
toate cu iubire.

Le privesc distrată
cum stau îmbufnate
când, deşi diferă,
ele-şi sunt... surate.
Caut o pricină,
voliţională,
să le treacă starea,
asta, de crâcneală.

Le-aduc mai aproape,
una, dă să-ţi scrie
cealalt-ameţeşte'un,
dans, de bucurie.
Şi deodată gânduri,
de pliroforie,
mâinile-mi adună'n,
sfânta armonie.

Inversându-şi roluri,
dreapta chip dezmiardă
stânga scrie-o taină,
ea, fosta bavardă.
Mâinile-şi dau mâna
ca-ntr-un vals se-adună
iubirea-nţeleaptă,
inimi-ncunună.

Una-şi scrie vise,
cealaltă vibrează,
dar când se-mpreună
dragoste-ncrestează.
Stânga şi cu dreapta
fiindcă-mi sunt surate
fac din faptă, scris,
De... cazualitate.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!