Ana AA
Nimeni nicicând n-a înțeles,
Si poate-n veci nu o să fie,
Dar voi iubi ce am ales,
Si-am să îngrop în poezie.
După o rană si -un coșmar,
După atâta suferință,
Vreau vraja ta s-o port măcar,
Căci îmi esti cea mai sfântă ființă.
Ce poate-ascunde un salut,
O poză si sapte cuvinte?
Asa banal a început,
Dar s-a-nradacinat în minte.
Atât te rog... să nu le stergi,
Aceste rânduri ce le scriu,
De nu îți plac în astă seară,
Poate-or să -ți placă mai târziu.
Părul tău lung si drept... hipnoză,
Ochii tăi mici, buze subțiri,
De-ai fi o floare ai fi roză,
Si-ai ctitori multe iubiri.
Asa patetic uneori...
Mă simt, si tare frică -mi este,
Oare-o privere-o să cobori
La ce am scris.. sau trecem peste?
As vrea din suflet sa te strig,
Aici la geam, lângă liceu,
E ora sase, este frig...
Cine s-audă... numai eu?
Poate cândva ne-om întâlni,
Sunt curios ce o sa fac,
Acum iti scriu cuvinte... mii,
Ce o sa-ti spun.. oare-am să tac?
Voi fi stăpân pe tot ce simt,
Si voi păsi ușor spre tine,
Probabil tu vei fi promisă...
Si n-o să -ti amintești de mine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.