În oglindă
în oarba oglindă imaginea poetică devine o negociere
între mângâierile sălcii și închipuirile roz
tăiate în prisme inegale
la capătul drumului se țes umbre
se reinventează un prezent nefiresc
în locul unde metaforele scanau simțurile
în vibrații cu aripi de fluturi
glasul acela continuă să dizolve constelații schimbătoare
contopind universurile ce se atrag
sunetele devin albe într-un tipar gol
nicio uitare nu mă uită
orele se ofilesc în umbra cuvântului ce tace
poemul evadează antifăcut pe orbita iubirii
într-un zigzag pe-o frunză de toamnă
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.