Ușa neunsă
Mai știi
cum beam din ceai povești
cu biscuiți din brumă
de-o bârnă-n ochi ne sprijineam
zăpadă într-o urmă...
Și ne spuneam
tot ne spuneam
nimicuri sclipitoare
de ne striga și Dumnezeu
să nu vorbim mai tare.
Atât de doi și parcă mulți
chiștocul dintr-o vară
la deget ne frigeam desculți
poștind dintr-o țigară...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.