Musique
Furia a dispărut. O dată cu furia și luna.
O lună ciudată și aspră ca o urmă veche de bici
pe spatele unui bărbat în robie.
A apărut soarele, în sfârșit.
Mândru, dar accesibil și pentru cei nefirești,
ghemuiți într-un pântec nou,
mult mai încăpător decât sfera.
În această scurtă joie de vivre,
te vreau înapoi.
Te vreau înapoi,
să-mi las părul să cadă peste pieptul tău
așa cum s-ar risipi pământul la vale cu tot orașul
și cu toți oamenii lui buni.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Goteanschii. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre văi
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sclavie
- poezii despre păr
- poezii despre oraș
- poezii despre mândrie
- poezii despre furie
- poezii despre bărbați
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.