Protestul hominizilor

În urma anecdotei, vădit răutăcioasă,
În care o maimuţă, plină de păr şi grasă
Ne ţine nouă lecţii de cum ar trebui
Să fie omenirea, bătrâni şi-ai săi copii
Acuma Epigonul, acest Conceatu Petre
Vine cu o ripostă, scrisă pe patru pietre:

"Distinsă asistenţă, vă rog să fiţi atenţi
Că de pierdeţi ideea, rămâneţi repetenţi!
De la-nceputuri lumea, în orice conjunctură
Ar fi fost aşezată, pietroi pe murătură,
A traversat momente de graţie, nasoale,
Cu molime şi ciume, potop, la deal, la vale
Imperii hrăpăreţe, popoare înrobite,
Capitalism, sclavie, politici prohibite,
Explozii nucleare şi încălziri globale,
O glaciaţiune, scandaluri sexuale,
Demografii crescute şi prăbuşite-apoi,
Moralităţi defuncte şi mult, prea mult noroi...
Ştiu, o să-mi ziceţi: bine, dar n-ai şi chestii bune,
Din cele pozitive? Tu vezi întreaga lume
Ca şi maimuţa aia, pusă pe glume-n rime
Ce ne acuză-ntruna de variate crime
C-o persuasiune ce-ncearcă să convingă
Că biata omenire nu-i bună să învingă?

Răbdare, dragi prieteni! Urmează partea bună
În lumea asta mare, doar aparent nebună,
Există o resursă fără epuizare
Ce nu are nevoie de caracterizare.
În ce constă resursa? E simplu tare, frate!
E-ntr-un cuvânt cuprinsă: spiritualitate.
E ceea ce lipseşte maimuţelor păroase
Ce vin să ţină lecţii, fiind de pizmă roase.
Din marea necuprinsă de specii şi subspecii
Ce colcăie în lume, umplând bibliotecii
Rafturi cu tomuri groase, ştiinţe dedicate
Ce bâjbâie timide, fiind slab aplicate,
Omul-bijuterie, ca autoritate
E singurul ce are spiritualitate!
Dar cum se-ntâmplă asta? Să fim evoluaţi,
Şi cu maimuţa asta să fim un fel de fraţi?
Cum s-a-ntâmplat minunea ca dintre milioane
De specii şi subspecii s-ajungem la butoane
Doar noi, nenorociţii, ce distrugem natura
Creând efect de seră, crescând temperatura
Ce topeşte gheţarii, creşte nivelul mării
Şi duce viaţa lumii în pragul suprimării?!

V-o spune Epigonu', vă rog să fiţi atenţi
Că de pierdeţi ideea, rămâneţi repetenţi!
Omul-bijuterie ce s-a tot procreat
A apărut pe-aicea fiind, simplu, creat!
E-atât de simplă treaba, o spune medicina,
Ca şi în cazu-acela cu oul sau găina:
Aţi auzit, desigur, că nu e clar destinul
Care din cele două a fost pe-aicea primul?
Genetica arată în mod irefutabil
Spre argumentul tare ce e indiscutabil,
Şi dovedeşte simplu că prima e găina,
Ea are gena cojii de ou, hemoglobina,
Şi multe alte cele, ce oul nu conţine,
De nu înţelegi astea, nu da vina pe mine...

poezie de Petrică Conceatu (11 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!