Paradigma....

te invit dacă vrei. Poţi veni Te aştept
am rămas doar prieteni, prieteni deşi
s-a schimbat paradigma şi-n noul concept
nu mai ştii cine eşti, nu mai ai ce cerşi

dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai fireşti
deşi sar uneori să-ţi mai ţin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte poveşti...

dar oricum te aştept. Să-nnotâm amândoi
şi să râdem când trecem de coame de val
să-nfruntăm orizonturi albastre şi moi
tolăniţi în nisipul abruptului mal

mai apoi să pornim undeva prin câmpii
şi prin codri să trecem şi dealuri şi văi
şi la hanul din mijlocul pieţei târzii
să sorbim un ulcior de Cotnar şi văpăi

viorişti vor încinge un vals străveziu
din Beethoven, din Mozart, din leahul Shopin
printre mesele hanului nostru pustiu
v-om dansa elegant, graţios şi peren

răsăritul de soare-l vom prinde-n cupeu
într-un tren care merge direct la Paris
eu cu zâmbet senin şi cu voce de zeu
voi şopti că mi-ai fost o amantă de vis

că deşi n-ai ştiut -eu mereu te-am iubit
de la prima vedere, platonic şi greu
că-ntre mine şi tine stă omul ursit
ca o limbă de foc între bine şi rău

am ajuns în sfârşit. Coborîţi pe peron
traversăm mai apoi toată Gara de nord
şi ne luăm bun rămas bolmojind unison
un adio adânc ca atacul de cord

te invit dacă vrei. Poţi veni Te aştept
am rămas doar prieteni, prieteni deşi
s-a schimbat paradigma şi-n noul concept
nu mai eşti cine eşti, nu mai ai ce cerşi...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Votează! | Copiază!