De ce de-atâtea ori greșesc?
Plutesc neliniștit pe valul vieții
În nopți târzii spre pragul dimineții,
Mi-i stânga grea de vis și încercare
Și dreapta-i obosită de marea-ntunecare.
Cum să plutesc mereu spre lumea mare
Când trupul meu e gata de-necare?
Un punct strălucitor ar trebui în cale
Să-mi dea lumină pentru vindecare.
Soră mi-e țara în valul întunecat,
Ea-și dorește-n frunte o mână de bărbat,
Dar inima mă-ntreabă și nu prea înțeleg
De ce de-atâtea ori greșesc când îl aleg?
Poate ieșind odată la liman,
În ochii lumii nu voi fi sărman,
Voi fi învingător către vecie,
Frumoasă țară, soră Românie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.