Dă-mi putere
Lasă inima să ceară
Locul sfânt și apăsat.
Că minunea e prea rara...
Stă și doarme pe'nserat.
Dă-mi putere și vigoare...
Dă-mi... că nu mi-ai dat de loc.
Inima d dor mă doare,
Și din vreascuri îmi fac foc
Lasă-mi zarea să cuprindă...
Din neant un nou destin
Vântul... să n-aiba odihnă,
Mâine... vreau un cer senin.
Legământ pe loc as face...
Să ma-n'torc la casa mea.
Tara... știu că încă zace,
Și nu vreau sa cada o stea.
Dă-mi putere încă o dată
Să fiu tânăr și frumos.
Nu-mi distruge viața toată
Că nu ai nici un folos.
Și din scânduri putrezite
O să-mi construiesc divan...
Număr orele-n'calcite...
Ce trec iute încă un an
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioan Cojocariu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre odihnă
- poezii despre numere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.