Oare?
oare sunt liniști
adânc coborâte în mine
ziua nașterii secundei
orei și zilei de prezent?
oare...
simt că sunt ghețar
întrebare cubică
pe tabla matematicii lumii
pe munte piramidal
care îndoaie răsărituri
apusuri spre văi...
apă săgetată de sclipiri
reflexie de coloană de infinit
pe masă de tăceri?
oare...
exist în roșu sângeriu pe albastru
răsărit cu suliți de lumină
secunda celui care iubește
și uită de existența lui
fiind capăt de destin...
început în chinurile facerii
devenind prin pedeapsă
alb de vârstă și cărunt în ani
pe prispe de oțel și asfalt?
sunt...
fuioare de vânt ce intră
în culoare ce acoperă trup
rotunduri misterioase
fiori ce se zbat spre zări
simt că eu sunt oare
al tău destin?
...
oare?
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.