Sus și jos adunat
Limba morții este aspră
așa cum e limba câinilor,
îți linge rănile și-ți domesticește zilele,
lipicioasă ca urmele melcilor în iarba udă
centura argintie care-ți va încinge traseul
e îmbibată cu otrava plăcerii.
Sus și jos adunat,
prin cele două inele de logodnă lipite pe linia orizontului,
întrezărești insula promisă,
auzi cum pășește altfel aici liniștea ploii,
dacă te forțezi poți chiar să deslușești sunetul
pietrelor justițiare lovind în fereastra luminii
ca-n bolurile tibetane.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Buzatu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.