Reliefare

Întunericul acesta ca un scalp
şi tu nervos, simulînd tăcerea
dintr-o nervoasă sală de lectură,
e doar plăcerea mea de-a sta
aici,
la cald, după ce-am tras tot
soarele pe gură, să urmăresc
cum dragostea te ia de guler
şi te-aruncă prin unghere de
grimase,
apoi îţi dă ţigări şi vin,
şi timp pentru cocoaşe şi uitări.

A fost un accident să te cioplesc
din propria mea carne extradură,
din propriul meu creier expirat,
ca să devii o lume ambientă.

Eşti negru la culoare ca pămîntul.
Eşti mediu de statură ca soldaţii.

Ai inima de miere şi de asta
eşti dat demult la alţii
şi-mi ajungi doar pentru un urlat.

E întuneric, aşa-mi declar averea.
Tu şi lumina asta violentă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!