Catrene autumnale
Luna își cerne paloarea
Printre aripi de vânturi.
Sub tei foșnește cărarea
Poetului dus de gânduri.
E noapte de trist Brumar
Și umbre se nasc pe pavaj;
Dirijate de-un chior felinar
Dansează în sinistru miraj.
Iar expresivii ochi de boem
Sătui de un cronic nesomn
Lucesc cu-al visării blestem
Pe chipul absentului domn.
El știe că pentru ultim sonet
Îl așteaptă cu sufletul frânt
Zdrențuită în peisaj desuet
Regina aramei dusă de vânt.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Tarita. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.