Când pari poet...
Joculețe de cuvinte,
doar pentru un gen de minte,
dar chiar și așa... mai rar cu sens.
Totul se-ntâmplă invers
și a prins altfel de mers,
dar chiar și așa... prostimii prinde.
Nu se pot numi "merinde",
oricât de mult ar pretinde
că e hrană pentru suflet ce fac ei.
Degeaba par a fi "grei",
că-s mai mult lupi decât miei,
tot goi ca și voi pe dinăuntru.
Se visează doar în centru,
căci, altfel, n-ar mai fi pentru
ceea ce consideră că-i face "zei".
Pentru artă sunt atei,
căci ceea ce clădesc ei,
nu poate fi adăpost pentru concret...
E ușor să pari poet,
chit că scopu-i alt subiect,
atunci când de cărți te-ai prins să te salvezi.
Nu e greu ca să mimezi
tot ce minți că poți să vezi,
deși, de simțit, îți este imposibil.
Si eu mă visam credibil,
cu adevărul sensibil
prins de braț, în drum spre claritate...
Dar nu-i așa, din păcate,
căci azi falsa realitate
este mai presus de adevăr.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.