Timpul n-aduce alinare
Timpul n-aduce alinare; cu toții m-ați mințit
Voi, ce mi-ați spus că timpul mă va vindeca!
Căci el tot îmi lipsește când plouă liniștit
Și când refluxul lasă țărmu' în urma sa.
Zăpezile se scurg pe pantele muntoase
Și frunzele de-acum un an s-au făcut fum
Însă iubirea amară, cea care ne legase
În inimă și-n minte eu o mai simt și-acum.
Mă tem să merg în locuri cu duiumul
Căci toate-s pline de-amintirea sa
Dar am găsit un singur loc, doar unul
De care știu că nu îi va păsa
Și zic, "Aici nu-s amintiri, nu mă înșel",
Dar stând așa acolo, îmi amintesc de el.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.