Primul poem
Azi nu mai pot privi cerul în ochi.
Fața lui tristă
e oglindirea feței mele.
Cuvintele au vrut să-l străpungă,
dar s-au întors la mine,
fulgere.
Și-un strigăt al ființei s-a pierdut
prin desișul de stele.
Era prima lacrimă a mamei,
primul meu poem.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.