Gânduri de noiembrie
Își strigă lumea-n versuri dorul
-E o nevoie ca de aer-
Văzând cum pleacă-n zbor cocorul
Cu un adio ca un vaier;
Și-n semn de tristă despărțire
Copacii goi parcă jelesc
Cătându-și marea izbăvire
Precum un suflet omenesc;
Dar curajoasă vrăbiuța
După puteri le-alină dorul,
Rămasă-n ierni ca bunicuța
Ce-a-nnobilat mereu pridvorul;
E totul trist, e o schimbare,
Dar sufletul o recunoaște
Și-așteaptă luna viitoare
Când ''DOMNUL MARE''
Se va naște!
poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.