Oameni necăjiți
E dimineață iar,
Dar nu văd nici un soare
Căci plouă cu mărgăritar
Și fiecare strop mă doare.
În jurul meu la orice pas
Văd numai oameni necăjiți,
Și au pe față doar necaz
Sunt supărați și obosiți.
Viața toată alergăm,
S-avem bani s-avem comori,
Între noi tot ne săpăm
Omule tu uiți că mori?
Viața-i rea tu fă-o bună,
Nu cu bani ci cu iubire,
Ia-ți familia de mână
Dă-le zâmbet fericire.
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.