Fii bucuros că ai nasul pe față
Fii bucuros că ai nasul pe față
Și că nu-i pus cumva într-un alt loc
Căci poate te-ai simți cuprins de greață
Și nasul nu ți-ar mai plăcea deloc.
Imaginează-ți nasul tău iubit
De-ar fi precum un deget la picioare
Tu te-ai simți de-a dreptul păgubit
Să simți mereu în nări acea duhoare.
Și, vai, ar fi așa-nspăimântător
În părul tău să fie așezat
Fiindcă oricât ai fi de răbdător
N-ai suporta să fie gâdilat.
Iar dacă în ureche s-ar afla
Ar fi o mare, mare nebunie
Căci ori de câte ori ai strănuta
Creierul tău ar fi în agonie.
Cu toate-acestea, vezi că nasul tău
Un pic mai sus de gură se agață
Și de aceea, în loc să-ți pară rău,
Fii bucuros că ai nasul pe față!
poezie de Jack Prelutsky, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.