Sentința
Povestea mea se cântă pe strune sângerânde;
Iubire tânguită, ce pe ruguri arzânde,
Își declină sfioasă, o ultimă dorință,
Către călăul ce vrea s-o treacă-n neființă...
O inimă prea plină de lacrimi ferecate,
Pe nedrept condamnată la vise refuzate,
Cu ultime puteri, își strigă inocența,
Dar nimeni n-o aude... s-a pronunțat sentința!
Ecoul mai răsună, pe-o liră obosită,
Scâncind apocaliptic iubirea ne-mplinită,
Cerul se-nduioșează și plânge în rafale,
În foc nestins, se stinge, iubirea-n a ta cale!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.