Prostul
Zilnic facem constatarea
C-am pierdut în viață rostul
Fi'ndc-am răsturnat valoarea
Ca să iasă-n față... prostul!
Că acuma, bunăoară,
Prostul nu mai este,, cool",
La oraș ca și la țară,
Dacă nu e prost destul!
Azi, cum pe chituci e școala,
Pe acest,, picior de plai"
E la modă iar zicala:
,, Prost să fii, noroc să ai"!
Diferit de alte dăți,
Poți să faci, fără belele,
Trei sau patru facultăți
Fără să te duci la ele.
Pot să facă, dând din coate,
Toți acei ce au tupeul
Și vreo două doctorate
Chiar de n-au făcut... liceul!
Vom scăpa și de nevoi
Fi'ndcă ura și prostia
Au venit din Vest la noi
Să salveze România.
Unii cred, naivi în toate,
Care n-au la creier cute,
Că tupeu-i calitate
Iar prostia... o virtute.
Prostul are, vasăzică,
Îndrăzneală și tupeu
Însă dânsul n-are frică
Nici măcar de... Dumnezeu!
poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.