Uitându-te în oglindă...
Uită-te la sufletul tău
cum se reflectă în oglinda aia,
uită-te la ea cu ochi de bebeluș,
amintește-ți cine erai înainte
de a-ți închide inima.
Vreau să-ți găsești aripile
înainte să te decizi să le arunci,
să-ți eliberezi sufletul din lanțuri...
să începi să vezi dragostea...
cea pură fără bogății
și numai dacă încerci,
cu adevărat să-ți amintești primul zbor
uită-te în oglindă
cu ochi de bebeluș...
și dorul meu necuprins
a fost îmbrățișat
de fiecare aripă a gândului neîmplinit,
spre bucuria curată
ce-o poartă zburdalnică
și veselă inima mea!
Nu există nimic sub soare
care să repete,
norul, viscolul, furtuna
și tot ceea ce-am îndurat.
poezie de Eugenia Calancea (29 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.