O clipă de gândire
Chiar acum îmi dau seama
că acel timp nu mai are timp,
deci nu mai există și atunci,
tu ești acum în interiorul meu,
cu o sete infinită,
dar plin de pace și liniște.
Aș vrea să dureze o eternitate,
dar o clipă de fantezie
mi se deschide-n minte,
dar tot nimic nu apare
că el tot dispare,
zâmbetul ce e pentru mine
pasager luminos
în această viață necunoscută.
poezie de Eugenia Calancea (29 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.