Încep să uit

Încet, dar uitarea ajunge şi la noi,
Privirea e alta, dar în suflet suntem goi,
Vrem o dezmierdare, ce ne uneşte destinul,
Să fie infinitul ce ne-alungă suspinul.
Trebuia să fie fericire mai de demult,
Plăcerea şi tristeţea e la cel avut,
Visul spre fericire e-n zbor de feerie,
La cel ce cugetă-n vis de armonie.
Iubire aveai demult, dar te-ai îndepărtat
Şi încă nu ştiu bine de ce ai plecat.
Nu ştiu ce faci acum că tu eşti departe,
Adorm. Şi umbra ta mă-nsoţeşte-n noapte.

poezie de Eugenia Calancea (22 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!