Fanteziile unui bărbat singular
Vă-nșir telenovela vieții rele
Din casa noastră, tradițională,
De când bizara stea a soaței mele
A-nvins în lupta grea, electorală!
Cam de vreo paișpe ani căsătorit,
Când o iubeam complex, total, solid,
Mi-a dat o veste ce m-a împietrit:
-Scumpilă, mă fac membră de partid...
Nutresc un dor de când eram copilă,
Schimbat de prin liceu în plan fierbinte
Cu-mbârligări, prin fente, cu vreo pilă,
Plus baftă, s-ajung moț... o Președinte!!
I-am replicat că-mi place-așa cum este,
Cu sâni babani, plesnind de sexapil,
Dar m-așteptam, cum fac ades neveste,
S-anunțe că-i "pe țeavă" vrun copil...
Năprasnic se-azvârli-n politichie,
Cu toată-nverșunarea muierească
Și-n scurtă vreme dobândi tichie
De prim-ministru-n țara strămoșească!
Apoi s-a prins în cursa cea mai mare
Și-a izbutit ce nu-mi trecea prin minte,
Urcând, ca-n infantila ei chemare,
Pe tronul mult râvnit de Președinte!
De bună-seamă, ne-am reamintit
Ce-n doi jurasem, la căsătorie:
Alăturea vom sta, de neclintit
Și la necazuri și la bucurie...
De-atunci, din temelie s-a schimbat
Tot rostu-n biata noastră căsnicie
Nu mai eram nevastă și bărbat,
Ci viceversa, cum, doar naiba știe...
Strict protocol prin vremea viitoare
Sau reguli noi, cu cârcotiri primite,
De pildă, c-avem drept la "prostioare"
Când amplul cârd de medici va permite!
Realizând că-mpart un dormitor
C-un șef de stat, ce fuge-n pielea goală
La duș, dup-o partidă de amor...
Mă trec frisoane, ca lovit de boală!
Când, trudnic, în "altarul" ei pătrund,
Ating suprema, mistica onoare,
Iar dacă-i trag pălmițe peste fund
Sar sepepiștii crunți, să mă omoare...
Visez, când mă învârt prin lumea bună,
În toiul zilei, ca și noaptea-n somn,
Cum presa, toți căscații or să spună:
A fost de față însuși "Primul Domn"!
La școală englezească mă vor duce,
Ca-n Codul Eleganței să mă port,
Iar când voi fi numit marchiz or duce
Să-m i zică mapamondul "prinț consort"!
E fain, dar vreau s-ajungem la sfârșit,
Să fiu iar soț, scumpița mea, NEVASTĂ,
Parăzi, dineuri, regi... m-au covârșit,
Plus vizite cu gloata-n lumea vastă!
Sar scorpii de prin televiziuni
În fuste ce mă lasă fără glas,
Și-apar ca prostul în emisiuni
Căscând sau cu arătătoru-n nas...
E-o pălărie, parcă mult prea mare
La un bărbat normal, blajin, cinstit,
Sclipiciu-i orbitor, deci prin urmare,
Resping fudulul vis, nesocotit...
Tânjesc să nu mai trec de frontieră,
Pe soață, ne-ngrădit s-o îmbulzesc,
Să sune ceasul de pe noptieră
Și-n dragul meu cămin să mă trezesc!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.