Anotimp de lumină
Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripționate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbește cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii și al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbrește pleoapele înghețate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate și tihnă.
Anotimp de lumină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.