Ochi de veteran
Umil, cu ochii în pământ,
suspin albit, dar ofilit,
rezist cu tinerețe.
În minte greu,
în mâini de fel,
nu simt pic de tristețe.
Iar cerul greu, șuer de zmeu,
șuer de zeu,
aproape mi se pune.
Umil de sunt, de răni supus,
deschis de bătrânețe,
ridic cuvântul, de-l aud
cei ce cad în tristețe,
și gloria de muritor,
le-o ofer cu binețe.
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Oancea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.