Cârmaciul
Cârmaciul călătoriei privea lumea
dinlăuntrul insulei idealului:
păsările ivorii ce erau umbra vieții oamenilor
trandafirii-violet înflorindu-și petalele
înghimpau deschiderea trăirii
fluturele nopții săruta petalele înlăcrimate ale iubirii
după ce zburase din floare-n floare
o păpădie prin vântul risipirii poleniza lumea cu vise
o furnică trăgea după sine paiele durerii lumii
ploaia porții norilor șoptea pământului
lacrimile diluviului final
maiestos vulturul pleșuv plutea prin înaltul năzuințelor.
Apoi, a venit noaptea
cârmaciul plutea pe aleile goale ale cometei gândului
venea de la petrecerea neantului alb
jucase la ruleta gri a lumii
viitorul ivoriu al copiilor cu fire albe
pierduse
iar noaptea sfâșietoare
a iernii din noi
înghițea zorii trăirii veșniciei...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.