Reverie
se șterge pământul de ochii mei
și se-așază la masă
își taie liniștit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei și murmură un fel de rugăciune
apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocnește
el doar așa primește
istoria nefericiților îngropați cu scandal
după o noapte și-o zi la spital
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.