Al nimănui
Eu
tu
roșul unghiilor tăind în carne
tabloul din rama oglinzii
rămâne încrustat în veșnicie
eu
roșul cărnii pălind
când viața se scurge din ea
întârziind în fața oglinzii
nu știu încotro s-o apuc.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.