Noaptea înfige în mine tăișul luminii
La fel cu dulcele mierii, vâscos,
am tot dorit să-ți gust pătimaș iubirea,
dar am rămas așteptând într-o stație nesigură
având la piept recele șarpelui puiandru.
Sângele meu se grăbea spre inima fierbinte
și fără să-mi pierd cumpătul, îndrăzneala cuțitului,
trupul dădea pe dinafară nerăbdarea
cum ea mă purta prin gânduri ascunse.
Cine ar putea să-mi dezmierde sufletul
sub pecetea găsirii liniștii,
a respirului aromelor serii?
Noaptea înfige în mine tăișul luminii, sclipirea plină a lunii.
Țesătura ruptă a întunericului
adaugă sosirii tale căldura căminului boem.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.